Labels

duminică, 21 aprilie 2013

Coreea de Nord: Puştiul Kim, sinistra sa mătuşă şi necroza necrocraţiei

Puştiul Kim, sinistra sa mătuşă şi necroza necrocraţiei 
 
Kim Jong Un este la 29 de ani cel mai tânăr şef de stat din lume. Este comandantul suprem, în cadrul unui triumvirat obscur alături de mătuşa sa şi de soţul acesteia, al unei naţiuni care este condusă de dincolo de lume de bunicul său Kim Ir Sen, care a fost declarat post-mortem "Preşedinte etern". Prin tot ceea ce se întâmplă şi tot ceea ce pare să urmeze, singura necrocraţie a lumii dă semne clare că este pe moarte. Problema este că nebunia conducerii de la Phenian este de a muri cu restul lumii de gât.
 
Pe 15 aprilie se vor împlini 19 ani de când Kim Ir Sen a încetat să mai conducă Nord-Coreea de aici de pe pământ şi a început să o conducă din cer sau din neant sau din dimensiuni numai de el ştiute, acelea unde, potrivit credinţei ciuce, se refugiază cei mai merituoşi dintre fiii poporului nord-coreean. Într-adevăr, pentru a consolida şi întreţine un cult al personalităţii fără egal în epoca modernă, Kim Ir Sen nu doar că a confiscat pentru sine toate titulaturile şi funcţiile imaginabile, dar a inventat şi o filosofie cu veleităţi de religie, un crez nord-coreean exhaustiv şi infailibil, alcătuit de fapt din perlele sale de înţelepciune grăite cu diverse prilejuri. Un marxism nord-coreean numit "ciuce", adică „principiul unic".
 
Afirmaţia călăuzitoare a gândirii ciuce este: "Dumnezeul meu nu este altul decât poporul. Doar masele populare sunt atotştiutoare şi omnipotente pe pământ." Iar Constituţia nord-coreeană începe cu următorul paragraf: "Tovarăşul Kim Ir Sen a fost un genial ideolog şi teoretician, un genial conducător mereu victorios, un comandant strălucit cu voinţă de oţel, un mare revoluţionar şi politician, cel mai mare om." Cu adevărat o ideologie menită să-i hrănescă pe cei atât de lihniţi încât îşi gătesc literalmente coajă de copac.
 
După moartea sa, Kim Ir Sen a fost proclamat „conducător etern" al Coreei de Nord, funcţie care nu mai poate fi egalată de urmaşii săi, drept pentru care aceştia se străduie să-l întreacă măcar în faptele de vitejie. Retorica războinică a comandantului imberb de la Phenian, poreclit între altele şi „Babyface" Kim, este considerată de comentatorii internaţionali doar o ambiţie de a se face cunoscut, mai ales acum în preajma comemorării celebrului său bunic, şi de a-i fi asociată imaginea cu a acestuia.
 
Se spune că oricum deciziile cu adevărat importante nu le ia el, ci mătuşa sa, Kim Kjong Hui, dimpreună cu unchiul Jang Sung Tak, ambii de 66 de ani. Cei doi au fost desemnaţi chiar de fostul dictator, Kim Jong Il, tatăl lui Kim, în ideea de a mai tempera pornirile belicoase ale tânărului strateg-dictator, care se asemuieşte singur cu marii conducători de oşti asiatici din vechime.
 
Analiştii militari consideră că puştiul Kim încearcă în aceste zile tulburi să pună în operă un scenariu de tip Ussuri, un caz de manual. În 1969 preşedintele chinez Mao Zedung a atacat trupele sovietice de pe malul râului de frontieră Ussuri, mizând că ruşii nu vor contraataca, nepermiţându-şi să deschidă un alt front decât cel al Războiului Rece. În schimb americanii au recepţionat semnalul potrivit căruia China le-ar putea fi aliat şi în scurt timp Kissinger şi apoi Nixon au aterizat la Beijing şi astfel China a ieşit din marea sa izolare.
 
La fel, se pare, îşi imaginează şi „Bebe" Kim, că dacă va agita flamurile nucleare, americanii de azi ar putea să se sperie şi să se aşeze la masa negocierilor. Vorba lui Shakespeare (în „Hamlet"): „De este nebunie, e drept că-i cu metodă."
 
Cele două întrebări majore ale momentului sunt ce resurse au cu adevărat nord-coreenii şi cât de departe vor merge cu ameninţările lor. Se ştie prea puţin despre arsenalul deţinut de Phenian - estimările merg de la nesemnificativ şi cvasi-inofensiv până la extrem de periculos. Cele din urmă, cele mai alarmiste, merg pe scenariul că nord-coreenii deţin nu numai plutoniu îmbogăţit (acumulat prin diverse manevre la începutul anilor 90) ci şi uraniu îmbogăţit pe care l-ar fi putut obţine în anii din urmă de la Iran.
 
Oricum, şi în varianta soft, în eventualitatea unui conflict real, Coreea de Sud şi Japonia ar putea fi zdravăn afectate. În aceste condiţii, americanii, nu doar au cerut oficialilor de la Phenian să-şi mai tempereze discursul inacceptabil dar au şi deplasat în zonă avioane de luptă Stealth şi distrugătoare echipate pentru codul roşu emis de iresponsabilul Kim.
 
Acesta nu doar că a re-enunţat starea de război cu Sudul şi a masat rachetele pe coastă şi la graniţă, dar a şi dat un termen, 10 aprilie, pentru închiderea zonei industriale de intercooperare nord-sud coreeană de la Kaesong, dată pentru care a recomandat şi evacuarea ambasadelor din „Ţara dimineţilor liniştite". Retorică dementă sau nebunie sinucigaşă? Îngrijorarea este firească pentru că în cea de-a doua variantă deznodământul nu poate fi decât dezastruos pentru toţi.
 
Scris de: Apollon Cristodulo 
http://www.ziuanews.ro/stiri/pustiul-kim-sinistra-sa-matusa-si-necroza-necrocratiei-92446

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu