Încă de la prima noastră întâlnire cu domnul Elton, îl vedem ca fiind „un tânăr foarte drăguț, desigur, și un tânăr foarte vrednic…” (Jane Austen, „Emma”). Domnul Elton era cleric și, deși nu era foarte bogat, era foarte respectat datorită poziției sale înalte în societate.
Intențiile domnului Elton de a se căsători cu o femeie bogată s-au realizat și a fost mândru de acest lucru în fiecare aspect al vieții sale: „Domnul Elton a venit să-și sărbătorească fericita victorie și să glorifice meritele viitoarei sale soții, având puține de adăugat în afară de numele ei și a cărei muzică îi plăcea să o cânte cu cea mai mare plăcere.
... Fermecătoarea Augusta Hawkins, pe lângă avantajele menționate mai sus, cum ar fi frumusețea și tot felul de perfecțiuni, poseda și un capital de atâtea mii, iar cifra zece era mereu menționată - o circumstanță nu de mică importanță în sine, dar care acorda și o importanță considerabilă naratorului - exista ceva de care să fie mândru: nu s-a lăsat pradă neatenției, s-a găsit o mireasă cu o avere de zece mii (sau cam așa ceva) și a găsit-o cu o viteză atât de încântătoare, încât atât de curând după primele minute, când au fost prezentați unul altuia, a fost remarcat! ...”
Pe baza tuturor faptelor și a relației dintre Augusta și domnul Elton, înțelegem că mariajul lor s-a bazat în primul rând pe bani și reputație. Deoarece Augusta deținea o avere mare moștenită de la tatăl ei, domnul Elton s-a căsătorit cu ea fără a avea sentimente deosebite pentru ea și fără a o cunoaște suficient de bine pentru a o considera o tovarășă demnă. Pe de altă parte, Augusta s-a căsătorit cu Elton doar pentru că acesta era vicarul de Highbury. A fost o oportunitate excelentă pentru ea de a-și etala averea și credea că banii și căsătoria cu Elton îi vor asigura o poziție socială înaltă. O astfel de căsătorie era considerată tipică secolului al XVIII-lea, când sentimentele nu erau o considerație principală.
.png){kind=small}
.png){kind=small}
