Distribuția a fost
următoarea (în ordinea intrării în scenă): Marcel Anghelescu ca șeful gării, I.
Șerbănescu ca un țăran, Radu Beligan ca profesorul Miroiu, C. Iordănescu ca
Ichim, Nora Piacentini ca domnișoara Cucu, Nineta Gusti ca o elevă, Nicolae
Tomazoglu ca Pascu, G. Basmagian - conductorul de tren, Maria Mohor ca
Necunoscuta (Mona), V. Brezianu ca Udrea, Mircea Șeptilici ca Grig.
Steaua fără nume, o
poveste imaginată și pusă pe hârtie de Mihail Sebastian înainte de apusul
destinului său nedrept, dar și la apusul unei extraordinare perioade a
literaturii și culturii noastre, cea interbelică!
Piesa este scrisă
intr-o cheie predominant comică, dar atinge sublim, teme majore ale umanității.
Rețeta poveștii e
simplă, dar profund umană!
O stea! O iubire! O
gară!
Intr-un oras de
provincie de pe Valea Prahovei, o necunoscuta este coborata din tren in gara
pentru ca nu are bilet. Aceasta vine de la cazinou si are asupra ei doar fisele
castigate. Profesorul Miroiu, care se afla in gara in asteptarea unei carti
foarte scumpe de la Bucuresti, se ofera sa o gazduiasca peste noapte, perioada
in care intre cei doi apare o relatie afectiva. Miroiu a gasit o stea
necunoscuta pe bolta cereasca si nu stie ce nume sa ii dea, cand afla ca pe
necunoscuta o cheama Mona o numeste astfel. Dimineata apare Grig, cel cu care
Mona are o relatie de 3 ani. Cum acesta este bogat, Mona se reintoarce in cele
din urma in lumea lui, parasindu-l pe astronomul visator.
Oarecum în piesa
”Steaua fără nume”, Mihail Sebastian reinterpretează original poemul
”Luceafărul” de Mihai Eminescu. Biata Cătălina, devenită ”Mona” în piesă, îl
preferă pe ”vicleanul” teluric în concretețea sa, pe Cătălin, decât zborul și
ideea rece ce gravitează între stele a Luceafărului, aici identificat în profesorul
de provincie visător Miroiu, un adevărat om care ”vedea ideile”, precum
personajele lui Camil Petrescu din ”Jocul ielelor.”
Mihail Sebastian
(pseudonimul lui Iosif Hechter) s-a născut pe 18 octombrie 1907 la Brăila.
Studiază dreptul și filozofia la București. Din 1927 demarează colaborarea cu
ziarul Cuvântul, iar din 1932 cu revistele Romania literara și Azi. Membru al
Asociației Criterion înființate la București unde îi are colegi pe Mircea
Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și Constantin Noica. Debutează în literatură
cu volumul „Fragmente dintr-un carnet găsit”. A publicat romanele: „De două mii
de ani” (1934), „Orașul cu salcâmi” (1935), „Accidentul” (1940). Între 1935 și
1944, ține un jurnal intim, publicat postum abia in 1996.
Ca dramaturg,
publică prima piesă de teatru „Jocul de-a vacanța” în 1939. I se interzice să
mai practice jurnalismul și i se retrage licența de avocat pledant, conform
legislației antisemite din România începutului anilor ’40. Sub pseudonimul
Victor Mincu publică piesa de teatru „Steaua fără nume”, premiera căreia are
loc pe 1 martie 1944, la Teatrul Alhambra din București.
Din dramaturgia
scriitorului mai fac parte și piesele „Ultima oră” si „Insula”, cea din urmă
rămânând neterminată, al treilea act fiind completat de prietenul său Mircea
Ștefănescu. Mihail Sebastian s-a stins în floarea vârstei pe 29 mai 1945, la
București, în urma unui accident rutier.
Ecranizari pentru
Steaua fara nume:
- 1966 - Steaua
fără nume, regia Henri Colpi, scenariu François Billetdoux, cu Marina Vlady ca
Mona, Claude Rich ca profesorul Marin Miroiu, Grigore Vasiliu-Birlic ca
profesorul Udrea, Cristea Avram ca Grig, amantul Monei, Mișu Fotino -
controlorul, Anca Pandrea, Marcel Anghelescu ca șeful de gară.
- 1979 -
Bezymyannaya zvezda, regia Mikhail Kozakov, scenariu Aleksandr Khmelik, cu Igor Kostolevskiy, în
rolul Marin Miroiu, Anastasiya Vertinskaya, în rolul Mona, Mikhail Kozakov, în
rolul Grig, Svetlana Kryuchkova, în rolul Domnișoara Cucu, Grigoriy Lyampe, în
rolul Udrea, Mikhail Svetin, în rolul Ispas, și Aleksandr Pyatkov, în rolul
Ichim.