Rodica Ojog-Braşoveanu, mama romanelor poliţiste româneşti, o Agatha Christie autohtonă

Fiica Anei și a lui Victor Ojog, s-a născut într-o familie de intelectuali înstăriți. Mama ei a fost profesoară, iar tatăl ei a fost avocat și membru al Partidului Național Liberal.

Înscrisă la vârsta de șase ani la școala „La Maison du Français” , Ojog-Brașoveanu a dezvăluit un gust și un talent remarcabil pentru limba franceză, de care va rămâne profund atașată tot restul vieții.

Și-a început studiile secundare în 1948 la Liceul „Domnița Ileana” (acum Colegiul Național Mihai Eminescu), iar după absolvire a continuat să studieze Dreptul la Universitatea din București dar în anul 1956 a fost exmatriculată din toate facultățile din țară și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta.

Lunile de anchete, declarațiile și nedreptatea suferită o marchează profund. Acest episod nefast din viața Rodicăi o surprinde îndrăgostită de un tânăr aristocrat – avocatul Bebe Gașpar. După ce este eliberată cei doi se căsătoresc și părăsesc Bucureștiul. Se stabilesc la Bocșa-Timișoara unde familia soțului avea un castel care încă rămăsese în posesia proprietarilor. Deși a fost foarte bine primită de familia soțului, oameni de mare cultură, Rodica nu s-a mulțumit doar cu rolul de soție. Voia să-și continue studiile și să se realizeze profesional.

Îi lipsea Bucureștiul. Rodica acceptase căsătoria cu condiția să se stabilească în capitală. „Prefer o mansardă pe Calea Victoriei, decât un castel în Timișoara”. Cu siguranță acest motiv a cântărit mult când a hotărât să divorțeze.

La întoarcerea în București primește aprobare de reîmatriculare la facultate cu condiția să lucreze un an ca muncitoare necalificată într-o fabrica de medicamente. Pentru că nu avea îndemnare pentru o astfel de muncă, își prindea mâinile în capse și butoane, noaptea dormea cu ele bandajate. Tinerele colege aveau încredere în ea și îi făceau confidențe de ordin sentimental. Nu bănuia atunci că aceste mărturii vor deveni o sursă valoroasă pentru romanele pe care le va scrie mai târziu.

La finalul anului 1962 i se permite însă să dea din nou admitere la orice facultate. Pleacă la Iași unde se înscrie tot la Facultatea de Drept. În anul 1963 se îndrăgostește de prietenul fratelui ei, Cosma Brașoveanu. Încep cursele București-Iași: Rodica venea la București, iar Cosma pleca la Iași. Dragostea pentru Cosma o determină să ceară transferul la Facultatea de Drept din București. După cinci ani de studii, în 1967, termină facultatea evidențiindu-se la Drept Civil, Limba Franceză, Criminalistica și Medicina Legala – discipline care o vor ajuta mai târziu în scrierea cărților polițiste.

Cosma Brașoveanu a scris și el patru romane: „Fuga”, „Un martor incomod”, „Omul fără umbră” și „Fiara”.

Mariajul cu Cosma Brașoveanu a fost unul fericit, dar s-a încheiat în anul 1981. Atunci, Cosma a încetat prematur din viață după ce a suferit cel de-al cincilea infarct, la doar 45 de ani. 

După decesul soțului, Rodica Ojog-Brașoveanu a fost devastată. Repeta în continuu: „Nu e posibil, nu poate fi adevărat.” Au trăit împreună 17 ani fericiți.

În anul 1969, Rodica Ojog-Brașoveanu a debutat cu un scenariu la televiziune, „Crima din Cișmigiu”, iar primul roman polițist, „Moartea semnează indescifrabil”, l-a scris la insistența soțului ei și l-a publicat în anul 1971, la Editura „Albatros”.

În urma succesului cu acest volum și a comenzilor pe care le-a primit pentru alte cărți, Rodica Ojog-Brașoveanu a renuntat la cariera în avocatură după șapte ani de practică și s-a dedicat scrisului. A publicat 38 de romane, în majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic, mai multe povestiri, o piesă de teatru și cinci scenarii TV.

Romane polițiste

Moartea semnează indescifrabil, Editura Albatros, 1971

Enigmă la mansardă, 1971 (reeditată Editura Kullusys, 2004)

Cocoșatul are alibi, colecția Scorpionul, Editura Dacia, 1973

Ancheta în infern, 1977 (reeditată Editura Universitară, Colecția Păianjen, București, 2008)

Ștafeta, 1981 (reeditată cu titlul O bombă pentru revelion, Editura Genesis, 1999)

Întîlnire la „Elizeu”, Editura Militara, 1983 (reeditată cu titlul Intâlnire la Elysée, Editura Nemira, 2004)

Apel din necunoscut, 1985 (reeditată Editura Universitară, 2007)

Crimă prin mica publicitate, 1991, Editura Odeon

Coșmar, 1992, (reeditată Editura Nemira, 2004)

Cutia cu nasturi, 1994 (reeditată Editura Kullusys, 2007)

Poveste imorală, 1998 (reeditată Editura Nemira, 2004)

Un blestem cu domiciliul stabil, 1998 (reeditată Editura Universitară, 2007)

Telefonul din bikini, 1999 (reeditată Editura Nemira, Colecția Bonton, București, 2008; Editura Universitară, Colecția Păianjen, București, 2009)

Răzbunarea sluților, 2001 (reeditată Editura Nemira, 2006)

Necunoscuta din congelator, 2002 (reeditată Editura Nemira, 2006)

Ciclul Melania Lupu

Melania Lupu este cheia întregii serii, prin unicitatea ei. Personajul este inspirat dintr-o eroină secundară a filmului Aeroportul. Este o hoață fără să fure, o escroacă fără să înșele... este acel personaj care, deși încalcă repetat legea, o face cu atâta candoare și inteligență încât farmecă cititorul. Maiorul Cristescu are „norocul” de a ancheta cazurile în care Melania este implicată.

Cianură pentru un surâs, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1975 (reeditată Editura Nemira, 2004)

Bună seara, Melania!, Editura Dacia, 1975

320 de pisici negre, 1979 (reeditată Editura Nemira 2004, 2008)

Anonima de miercuri, 1984 (reeditată Editura Nemira 2000, 2008)

Dispariția statuii din parc, 1987 (Melania și misterul din parc, Editura Tribuna, 1990, reeditata cu titlul Dispariția statuii din parc, Editura Nemira, 2004)

O crimă a la Liz Taylor, 1992 (reeditată cu titlul O toaletă à la Elisabeth Taylor, Editura Nemira 2000/Editura Universitară, 2007)

Romane de spionaj cu Minerva Tutovan

Minerva Tutovan (personaj inspirat de propria profesoară de matematică), este o femeie atipică. Extrem de inteligentă, foarte puțin atractivă și cu un incredibil spirit de observație, se simte foarte bine în propria piele. Umorul specific romanelor Rodicăi Ojog Brașoveanu este obținut în romanele din această serie nu numai din situațiile în care este pusă Minerva - și originalele ei reacții - dar și din cuplul pe care îl face cu locotenentul Dobrescu.

Spionaj la mânăstire, Editura Militară, Colecția Sfinx, 1972 (reeditată Editura Kullusys, 2004)

Omul de la capătul firului, Editura Albatros, Colecția Aventura, 1973 (reeditată Editura Universitară, 2007/ Editura Scriptum, 2001)

Minerva se dezlănțuie, Editura Albatros, Colecția Fantastic Club, 1974 (reeditată Editura Scriptum, 2001)

Plan diabolic, Editura Militară, 1974 (reeditată Editura Universitară, 2007)

Panică la căsuța cu zorele, Editura Militară, 1977 (reeditată cu titlul Stilet cu șampanie, Editura Kullusys, 2007)

Nopți albe pentru Minerva, Editura Militară, 1982

Violeta din safe, 1986 (reeditată Editura Kullusys, 2004)

Romane istorice

Ciclul logofătului Andronic

-    Logofătul de taină, 1976 (reeditată Editura Nemira, 2002, 2008)

-    Agentul secret al lui Altîn-Bey, 1978 (reeditată Editura Nemira, 2008)

-    Ochii jupâniței, 1980 (reeditată Editura Nemira, 2003, 2006)

-    Letopisețul de argint, 1981 (reeditată Editura Nemira, 2004)

-    Vulturul dincolo de Cornul Lunii, 1988 (reeditată Editura Nemira, 2004, 2008)

Romane istorice (altele)

-    Al cincilea as, 1978 (reeditată Editura Nemira, 2004)

-    Întâlnire la Élysée, 1983 (reeditată Editura Nemira, 2004)

-    A înflorit liliacul, 1990 (reeditată Editura Nemira, 2004)

-    Să nu ne uităm la ceas, 1990 (reeditată Editura Nemira, 2006)

Povestiri

-    Grasă și proastă, 2000 (reeditată Editura Nemira, 2006)

-    Bărbații sunt niște porci, 2000 (reeditată Editura Nemira, 2006)

-    Povestiri de noapte bună

Piese de teatru

-    Cursa de Viena (1984)

Scenarii de televiziune

-    Crima din Cișmigiu (1969)

-    Șantaj (1981) - în colaborare cu Geo Saizescu

-    A doua variantă (1984)

-    Enigma (1995-1996)

-    Poveste imorală (1998).

Personaje celebre

Cel mai cunoscut personaj al lui Ojog-Brașoveanu este, fără îndoială, Melania Lupu, o bătrână năzdrăvană, pe jumătate detectiv, pe jumătate infractoare, căreia autoarea îi oferă un confident neobișnuit – motanul ei, Mirciulică. Celălalt personaj cunoscut al său este Minerva Tutovan, fostă profesoară de matematică devenită comisar, deosebit de riguroasă în investigațiile sale și cu un talent remarcabil pentru deghizări. Îl are ca tovarăș pe câinele ei, Spiridon, dar lucrează în special cu tânărul inspector Dobrescu, care este și unul dintre foștii ei elevi.

Influențe.

Printre autorii preferați ai lui Ojog-Brașoveanu se numără Edgar Wallace, Georges Simenon, Karl May, iar printre cei români, Theodor Constantin și Haralamb Zincă. Criticii au supranumit-o „Agatha Christie a României”, romanciera britanică fiind una dintre cele mai evidente surse de inspirație pentru cărțile sale. În plus, la fel ca autoarea britanică, Ojog-Brașoveanu a putut trăi doar din scrierile sale de-a lungul vieții, romanele sale vânzându-se în număr enorm.

În martie 2002, Rodica Ojog-Braşoveanu a fost diagnosticată cu grave afecţiuni la inimă şi plămâni. A murit câteva luni mai târziu, pe 2 septembrie 2002, la vârsta de 63 de ani, la București.

În anul 2003 apare volumul „A fost Agatha Christie a României – Rodica Ojog-Braşoveanu”, scrisă de Mădălina Ojog-Pascu, nepoata sa, fiica fratelui scriitoarei, o carte în care sunt povestite întâmplări deosebite din viaţa autoarei de romane poliţiste.

Despre modul în care lucra autoarea, Valentin Nicolau, editorul cărţilor sale, care a cunoscut-o personal, afirmă: „Imaginaţi-vi-o pe distinsa doamnă sculându-se în fiecare dimineaţă la ora cinci, făcându-şi o cană mare de cafea tare pentru a se aşeza cel târziu la şase în faţa maşinii de scris. Până la nouă-zece umplea o scrumieră. Când se oprea din scris, manuscrisul tocmai ce crescuse cu câteva pagini. Şi asta zi de zi. Un mare profesionist al scrisului. Ca editor, mi-aş dori să mai am şansa să pot lucra cu cineva asemenea Doamnei Braşoveanu” şi „Pentru mine, Rodica Ojog-Braşoveanu este singurul scriitor român profesionist pe care l-am cunoscut. În alte împrejurări istorice şi culturale, cărţile Doamnei Ojog-Braşoveanu ar fi avut un destin internaţional”.