Copilul primăverii (De ziua lui Vasanti)
de Aurobindo Ghosh
Se numește primăvară, și a cărei culoare și ierburi
Îi vom cânta creatorului.
Primăvara, al cărei farmec planează asupra ei,
Primăvara, a cărei dulceață nu-i părăsește
chipul.
Da, acum e vară, în lumina dogoritoare a
văii și a pârâului.
Totul s-a ofilit, s-a stins de la căldură,
Dar ce a dispărut, sclipind primăvara,
Ca mai înainte, în ea.
Și suntem uimiți și triști:
înflorește și crește.
La urma urmei, ni s-a părut, admirând-o,
Cum un mugur se transformă în boboc
Din an în an.
Și mă gândesc (deși vara
și toamna sunt destinate tuturor),
Că sufletul ei nu va risipi darul
Păstrând dulceața și farmecele
primăverii Sale.
Copil, un destin minunat,
Ți-a fost dat de soartă.
Așa că o floare cu un templu vechi
Dă farmecul copilăriei eterne
Pământului cu părul cărunt.
În grădina lui Dumnezeu, florile aprinse și strălucitoare
nu pot fi numărate.
Trandafiri, lalele, da, mai mândri,
Dar lumina este o revărsare atât de blândă
Unde este aceastyă lume?
Păstrează primăvara sub ploaie și soare
În lunga ei călătorie.
Încântarea inimii de așa frumusețe
Și îndeplinirea unei datorii blânde și fericite -
Iubită și înfloritoare.
Ilustrație: Padmakrishna Nuthalapati
Comentarii
Trimiteți un comentariu