Mark Twain, alias Samuel Clemens, este posibil să fi fost scriitorul american cel mai înnebunit după pisici. Era un om al pisicilor. El a spus odată: „Pur și simplu nu pot rezista unei pisici, în special uneia care toarce. Sunt cele mai curate, mai viclene și mai inteligente vietăți pe care le cunosc, în afară de fata pe care o iubești, desigur”.
Twain a deținut până la 19 pisici la un moment dat. Toate pisicile sale aveau nume fantastice, printre care: Apollinaris, Beelzebub, Blatherskite, Buffalo Bill, Satan, Sin, Sour Mash, Tammany, Zoroaster, Soapy Sal și Pestilence. Iubea pisicile mai mult decât majoritatea oamenilor și era nedumerit de oamenii care nu le iubeau la rândul lor.
„Când un om iubește pisicile, eu sunt prietenul și tovarășul lui, fără alte prezentări”, spunea el.
Odată, una dintre pisicile sale, pe nume Bambino, a dispărut. Pisicuța neagră fusese inițial a fiicei sale Clara. După dispariția lui Bambino, Twain a publicat un anunț în New York American în care oferea o recompensă de 500 dolari pentru aducerea pisicii dispărute la casa sa de pe 5th Avenue nr. 21 din New York. Twain l-a descris pe prietenul său blănos astfel: „Mare și negru intens; blană groasă, catifelată; are o ușoară franjură de păr alb pe piept; nu este ușor de găsit în lumina obișnuită”.
Bambino s-a întors singur acasă, dar nu înainte ca numeroase persoane să apară cu pisici care s-ar putea potrivi cu descrierea din anunț.
Din copilăria sa din Hannibal, Missouri, până în ultimii săi ani din Connecticut, Mark Twain și-a petrecut o mare parte din viață înconjurat de pisici, iar acestea au împânzit multe dintre cele mai cunoscute cărți ale sale, precum The Innocents Aboard, Roughing It, The Adventures of Tom Sawyer, A Connecticut Yankee in King Arthur's Court și Puddn'head Wilson.
https://www.facebook.com/traian.stanica
