Lui Mark Twain îi plăceau pisicile mai mult decât oamenii

 

Mark Twain, alias Samuel Clemens, este posibil să fi fost scriitorul american cel mai înnebunit după pisici. Era un om al pisicilor. El a spus odată: „Pur și simplu nu pot rezista unei pisici, în special uneia care toarce. Sunt cele mai curate, mai viclene și mai inteligente vietăți pe care le cunosc, în afară de fata pe care o iubești, desigur”.

Twain a deținut până la 19 pisici la un moment dat. Toate pisicile sale aveau nume fantastice, printre care: Apollinaris, Beelzebub, Blatherskite, Buffalo Bill, Satan, Sin, Sour Mash, Tammany, Zoroaster, Soapy Sal și Pestilence. Iubea pisicile mai mult decât majoritatea oamenilor și era nedumerit de oamenii care nu le iubeau la rândul lor.

„Când un om iubește pisicile, eu sunt prietenul și tovarășul lui, fără alte prezentări”, spunea el.

Odată, una dintre pisicile sale, pe nume Bambino, a dispărut. Pisicuța neagră fusese inițial a fiicei sale Clara. După dispariția lui Bambino, Twain a publicat un anunț în New York American în care oferea o recompensă de 500 dolari pentru aducerea pisicii dispărute la casa sa de pe 5th Avenue nr. 21 din New York. Twain l-a descris pe prietenul său blănos astfel: „Mare și negru intens; blană groasă, catifelată; are o ușoară franjură de păr alb pe piept; nu este ușor de găsit în lumina obișnuită”.

Bambino s-a întors singur acasă, dar nu înainte ca numeroase persoane să apară cu pisici care s-ar putea potrivi cu descrierea din anunț.

Din copilăria sa din Hannibal, Missouri, până în ultimii săi ani din Connecticut, Mark Twain și-a petrecut o mare parte din viață înconjurat de pisici, iar acestea au împânzit multe dintre cele mai cunoscute cărți ale sale, precum The Innocents Aboard, Roughing It, The Adventures of Tom Sawyer, A Connecticut Yankee in King Arthur's Court și Puddn'head Wilson.

https://www.facebook.com/traian.stanica

Mark Twain si pisicile sale

 

Mark Twain avea o pasiune aparte pentru pisici, pe care le prefera adesea în locul oamenilor. Scriitorul american, cunoscut și sub numele său real, Samuel Clemens, era fascinat de aceste feline și le considera tovarăși de nădejde. „Pur și simplu nu pot rezista unei pisici, în special uneia care toarce. Sunt cele mai curate, mai viclene și mai inteligente vietăți pe care le cunosc, în afară de fata pe care o iubești, desigur”, spunea el.

Twain a avut până la 19 pisici simultan, oferindu-le nume inedite precum Apollinaris, Beelzebub, Buffalo Bill, Satan, Sour Mash și Pestilence. Nu înțelegea cum unii oameni nu iubesc pisicile și declara cu convingere: „Când un om iubește pisicile, eu sunt prietenul și tovarășul lui, fără alte prezentări.”

Legătura sa profundă cu pisicile s-a manifestat și printr-un episod emoționant: când una dintre felinele sale, Bambino, a dispărut, Twain a publicat un anunț în ziarul New York American, oferind o recompensă de 500 de dolari pentru întoarcerea pisicii. Descrierea sa era detaliată: „Mare și negru intens; blană groasă, catifelată; are o ușoară franjură de păr alb pe piept; nu este ușor de găsit în lumina obișnuită.” În cele din urmă, Bambino s-a întors singur acasă, dar nu înainte ca numeroși oameni să aducă alte pisici care se potriveau cu descrierea.

De la copilăria sa din Hannibal, Missouri, până la anii săi de bătrânețe în Connecticut, Mark Twain și-a trăit viața alături de pisici, care și-au găsit locul și în unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale, precum The Adventures of Tom Sawyer, A Connecticut Yankee in King Arthur's Court și Pudd’nhead Wilson.

https://www.facebook.com/StiaiCaR0