TIRAMISU — o comedie despre iubire, minciuni și… rețete letale

TIRAMISU — o comedie despre iubire, minciuni și… rețete letale.

În familie, rețeta e simplă: minți, zâmbești și nu întrebi ce-i în desert.

Julie Andrews împlinește astăzi 91 de ani

A fost nevoită să renunțe la spectacole în 1997, pentru că vocea i-a fost grav afectată după ce a fost supusă unei intervenții chirurgicale la Spitalul Mount Sinai. Julie Andrews a intentat ulterior o acțiune de malpraxis împotriva medicilor, acuzându-i că i-au distrus cariera.

Actrița împlinește astăzi 91 de ani.

Nadia Comaneci a defilat la Paris, alaturi de Celine Dion, Jane Fonda si Viola Davi

Nadia Comaneci a defilat la Paris, alaturi de Celine Dion, Jane Fonda si Viola Davis, la evenimentul Le Defile L’Oreal. Fosta gimnasta a purtat creatiile unor designeri romani.

Regizorul Jung Ji-woo și-a asumat responsabilitatea pentru ceea ce au văzut telespectatorii pe ecran

Regizorul Jung Ji-woo a abordat în sfârșit criticile legate de apariția Nanei în The Scandal de pe Netflix - și și-a asumat responsabilitatea pentru ceea ce au văzut telespectatorii pe ecran.

Regizorul a spus că atunci când o filma pe Nana în rolul lui Hee-yeon, atenția sa a fost concentrată asupra caracterului, emoțiilor și intensității brute a interpretării sale. El a subliniat că rezultatul vizual surprins în cadru este în cele din urmă responsabilitatea regizorului, adăugând că se uită la lucruri pe care le considera mai importante decât buzele ei.

Dar ce s-a întâmplat după controversă este în special sfâșietor. 

Potrivit lui Jung Ji-woo, Nana l-a contactat prima pentru că era îngrijorată că ar putea suporta criticile prea mult. În loc să dea vina pe cineva, ea l-a mângâiat și i-a spus să nu-și facă griji.

Și cea mai mare preocupare a regizorului nu a fost controversa în sine - ci faptul că performanța emoțională a bunicii putea fi trecută cu vederea pentru că atât de multă atenție i s-a acordat aspectul.

Jung a spus că el și Nana au avut nenumărate conversații despre emoțiile lui Hee-yeon și au petrecut ore lungi dezvoltând personajul. De asemenea, el a lăudat-o pe Nana pentru că s-a împins profund în personaj și a interpretat cu emoție brută.

Bunica deja abordase criticile ea însăși, cerându-și scuze dacă buzele ei i-au făcut pe telespectatori să se simtă inconfortabil și spunând că alegerea ei personală nu ar fi fost potrivită pentru ea ca actriță.

În spatele titlurilor și a criticilor online se află o actriță care s-a revărsat într-un rol dificil. 

Sperăm că oamenii pot privi dincolo de o trăsătură fizică și pot recunoaște emoțiile, efortul și performanța pe care Nana le-a adus lui Hee-yeon.

Pentru că merită să fie amintită pentru personajul interpretat - nu doar pentru buzele despre care vorbea toată lumea. 

O vedere din spate a lui Yuan Zhiping și a echipei sale interpretând dansul Jingbo cu un cuțit

O vedere din spate a lui Yuan Zhiping și a echipei sale interpretând dansul Jingbo cu un cuțit

Legatura dintre „La Betleem colo-n jos“ si „Teri meri prem kahani“

Legatura dintre „La Betleem colo-n jos“ si „Teri meri prem kahani“

 „La Betleem colo-n jos“ - Cleopatra Stratan

„Teri meri prem kahani“ - Salman Khan şi Kareena Kapoor Khan

O atingere a mâinii, o tresărire și internetul o ia mereu razna...

Nu un sărut. Nu o îmbrățișare. Nici măcar o declarație de dragoste. Doar mâna domnului Darcy și a lui Elizabeth.

În Pride & Prejudice din 2005, când Darcy o ajută pe Elizabeth să urce în trăsură, mâinile lor goale atingânduse pentru un scurt moment. Apoi Darcy pleacă și face ceva ce Jane Austen nu a scris niciodată - își flexează mâna (dar acest gest, palma intinsă a domnului Darcy înseamnă sinceritate și nu ipocrizie sau furie). 

Acel faimos flex de mână durează poate o secundă - și totuși a devenit unul dintre cele mai emblematice momente din întregul film.

Dar aici lucrurile devin interesante. Pentru că unde sunt mănușile? Pe vremea lui Jane Austen, mănușile erau o parte importantă a garderobei unei, în special pentru vizite, plimbări și ocazii sociale. Dar începutul secolului al XIX-lea nu însemna că o doamnă le purta absolut tot timpul.

Moda Regency a fost puțin mai relaxată în acest sens decât nu imaginăm uneori iar portretele și ilustrațiile din perioada aceea arată destul de des femei fără mănuși. Deci mâna goală a lui Elizabeth nu trebuie neapărat tratată ca un mare scandal istoric.

Realizatorii au folosit însă lipsa mănușilor într-un mod foarte modern, cinematografic. Dacă Elizabeth ar fi purtat mănuși, Darcy ar fi atins țesătura. În schimb, el îi atinge mâna. Cu nimic între ei. Și dintr-o dată, un gest obișnuit de a ajuta o femeie să urce într-o trăsură devine ceva mult mai intim.

Şi partea cea mai bună?

Această scenă nu există în romanul lui Jane Austen. Nu există nicio atingere a mâinilor. Nu există nicio flexare a mâinilor. Nu există niciun Darcy care să plece arătând ca un om care tocmai a descoperit că Elizabeth Bennet are o amenințare serioasă la adresa autocontrolului său.

Și totuși filmul a avut nevoie doar de câteva secunde pentru a spune, fără un singur cuvânt: „El simte deja ceva. Și abia începe să realizeze asta.” Și poate tocmai de aceea scena funcționează atât de bine.

Jane Austen a construit tensiunea prin priviri, conversații și lucruri rămase nespuse. Joe Wright a făcut-o cu mâna domnului Darcy și a lui Elizabeth.

Și acum pentru cea mai importantă întrebare: Este celebra flexie a mâinii un echivalent cinematografic genial al artei sugestiei a lui Austen sau este deja o modalitate prea modernă de a portretiza relația dintre Elizabeth și Darcy?

E. J. Jacobsen

Autorul cărții Pride and Prejudice: The Darcy Legacy

Mândrie și prejudecăți — film din 2005

Oona O’Neill și Charlie Chaplin - poveste de dragoste, poveste de viață...

Avea doar 18 ani când a făcut alegerea care avea să-i definească întreaga viață. L-a ales pe Charlie Chaplin, un bărbat cu 36 de ani mai în vârstă decât ea, și a rămas alături de el timp de 34 de ani.

Pentru această alegere Oona O’Neill a pierdut sprijinul familiei, a renunțat la actorie, și-a părăsit țara și, în cele din urmă, și-a construit existența aproape în întregime în jurul unui singur om.

În iunie 1943, Oona O’Neill s-a căsătorit cu Charlie Chaplin

Ea avea 18 ani. El, 54. Diferența de vârstă a provocat imediat reacții. Hollywoodul era plin de bârfe, presa urmărea povestea cu aviditate, iar căsătoria a devenit în scurt timp un scandal public.

Dar lovitura cea mai grea nu a venit din presă, a venit din propria familie...

Tatăl Oonei O’Neill, Eugene O’Neill, era unul dintre cei mai importanți dramaturgi americani și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Scrisese cu o luciditate dureroasă despre familii destrămate iar căsătoria fiicei sale cu Chaplin a produs o ruptură pe care nu a mai reparat-o. Nu i-a mai scris niciodată. Nu i-a cerut explicații și nu a lăsat loc pentru împăcare. Pentru Oona O’Neill, despărțirea de tatăl ei avea să fie definitivă.

În jurul căsniciei sale, verdictul fusese dat aproape de la început. Oona O’Neill era considerată prea tânără, naivă, iar unii susțineau că ar fi căutat în Charlie Chaplin o figură paternă dar nici trecutul lui nu inspira încredere celor din jur, Chaplin mai fiind căsătorit de trei ori, tot cu femei mult mai tinere decât el.

Mulți erau convinși că relația nu avea cum să dureze dar a durat 34 de ani

Oona O’Neill a renunțat la actorie și, potrivit propriilor mărturisiri, nu a făcut-o cu resentimente. Avea să spună că nu voia să concureze cu Charlie. Își dorea o viață. Și a construit-o alături de el. Au avut opt copii și s-au mutat de mai multe ori. Prietenii lor spuneau că cei doi ajunseseră să funcționeze aproape ca un singur organism.

Rolul Oonei depășea însă cu mult acela de soție. Ea devenise intermediarul dintre Charlie Chaplin și lumea din jurul lui, omul care îi proteja spațiul și îi organiza existența.

A venit anul 1952

În atmosfera „vânătorii de vrăjitoare” din Statele Unite, Chaplin a plecat spre Anglia. În timp ce traversa Atlanticul cu vaporul, autoritățile americane i-au revocat permisul de reintrare în Statele Unite. Charlie Chaplin a refuzat să se întoarcă în condițiile impuse, deși una dintre marile lui temeri fusese întotdeauna aceea de a ajunge din nou sărac. Oona O’Neill a ales să rămână alături de el. S-a întors singură la Beverly Hills, a lichidat casa și bunurile familiei și a scos din Statele Unite aproximativ patru milioane de dolari, operațiune considerată în acea perioadă drept ilegală.

Oona O’Neill a renunțat la cetățenia americană și a plecat în Elveția

Pentru ea, țara în care avea să trăiască devenise secundară. Charlie era centrul alegerii sale. Cei doi s-au stabilit la Manoir de Ban, cu vedere spre Lacul Geneva. Acolo au dus o viață mult mai retrasă și mai protejată. Oona a devenit treptat scutul lui Chaplin în fața lumii. Se ocupa de afaceri, controla accesul celor din jur și filtra contactele cu exteriorul.

Iar Charlie Chaplin a ajuns să depindă tot mai mult de ea Oona îi era soție, confidentă, martor al ultimelor decenii și ultima lui mare iubire.

În 1972, după douăzeci de ani, Charlie Chaplin s-a întors pentru scurt timp în Statele Unite pentru a primi un Oscar onorific.

Publicul l-a întâmpinat cu aplauze care au durat 12 minute. Chaplin a plâns. Oona era lângă el, discretă, rămasă în plan secund, așa cum fusese de atâtea ori în viața lor comună.

Povestea lor s-a încheiat

Charlie Chaplin a murit pe 25 decembrie 1977, în ziua de Crăciun. Oona avea 52 de ani. După moartea lui, viața ei s-a schimbat radical. Timp de peste trei decenii își construise existența în jurul lui Chaplin, iar dispariția acestuia a lăsat în urmă un gol pe care nu a reușit să-l umple. Prietenii povesteau că rătăcea prin camerele care rămăseseră aranjate pentru el și că vorbea despre Charlie la timpul prezent.

S-a retras. Cei care au cunoscut-o în acei ani au descris o femeie care se stingea treptat sub greutatea pierderii. „Ce am făcut cu viața mea?”, se pare că îi întreba uneori pe cei apropiați. Oona scrisese jurnale vreme de zeci de ani. Înainte de moarte, a cerut ca ele să fie distruse. O mare parte din propria ei mărturie despre viața pe care o trăise a dispărut astfel odată cu ea.

Pe 27 septembrie 1991, Oona O’Neill Chaplin a murit de cancer pancreatic. Avea 66 de ani. A fost înmormântată lângă Charlie.

La 18 ani, Oona a ales iubirea în locul aprobării familiei. Mai târziu, a ales să plece din propria țară în loc să-l abandoneze pe Chaplin. Timp de 34 de ani, loialitatea față de el a devenit axa în jurul căreia și-a organizat viața. Povestea ei este povestea unei alegeri duse până la capăt.

Unele iubiri nu se sfârșesc în momentul morții. Uneori, tocmai absența arată cât de mult spațiu ocupaseră.

Ranbir Kapoor și Alia Bhatt își salută fanii de la balconul casei lor

Ranbir Kapoor și Alia Bhatt își salută fanii de la balconul casei lor

„Monao Zongji” la ceremonia de deschidere a Festivalului Național de Artă a Minorităților Etnice din China

Profesorul Yuan Zhiping și trupa sa de dansatori au prezentat „Monao Zongge” la ceremonia de deschidere a Festivalului Național de Artă a Minorităților Etnice din China.

De la un costum negru clasic la ținuta tradițională Jingpo!

Yuan Zhiping a adus vibrantul dans Jingpo Munao Zongge pe scena Sălii Mari a Poporului, prezentând energia și frumusețea culturii Jingpo.

Un moment de mândrie pentru cultura tradițională și o interpretare de neuitat!

Poveste de dragoste cu Sarah Michelle Gellar și Freddie Prinze Jr.

Sarah Michelle Gellar și Freddie Prinze Jr. s-au întâlnit prima oară în 1997 în timp ce filmau "Știu ce-ai făcut astă-vară" în Carolina de Nord.

Sarah nu avea permis de conducere, iar filmările însemnau să petreacă timp între  Southport și Wilmington. Freddie și-a amintit mai târziu că deplasarea putea fi dificilă fără mașină, așa că a început să o conducă cu mașina lui.

Una dintre acele curse a fost până la sală

Au vorbit pe drum și ceva mult mai simplu decât o poveste de dragoste a început să se dezvolte. O prietenie. Au vorbit despre viețile lor și au descoperit că nu neapărat vedeau lumea în același fel. De fapt, Freddie a spus că aveau filozofii foarte diferite despre o mulțime de lucruri.

Dar nu a contat. Le plăcea să vorbească unul cu celălalt

Prietenia lor a continuat și după filmări. Freddie și verii săi găteau la întâlniri săptămânale cu Sarah și prietenii ei, iar mâncarea a devenit unul dintre lucrurile pe care le împărtășeau.

Ani mai târziu, Freddie a explicat de ce acei ani au contat atât de mult

„Am fost doar prieteni timp de doi ani buni înainte să ieșim vreodată la o întâlnire”, a spus el. Până când a intrat în scenă iubirea, Sarah deja îi cunoștea caracterul, prioritățile și chiar defectele. Apoi, în ianuarie 2000, s-a întâmplat ceva neașteptat. Sarah și Freddie aranjaseră să ia cina cu o prietenă comună care era în vizită din alt oraș. Prietena a pierdut zborul.

Ar fi putut cu ușurință să anuleze seara

În schimb, Sarah și Freddie au decis să păstreze rezervarea și să ia cina împreună.

Asta nu ar fi trebuit să fie neobișnuit. Mai mâncaseră împreună de o mulțime de ori ca prieteni. Dar această cină s-a simțit diferit. Sarah și-a amintit-o mai târziu ca pe o lungă călătorie cu mașina urmată de o cină lungă în care prietenia lor familiară a devenit în liniște altceva.

Freddie și-a amintit și el schimbarea

A existat un alt detaliu pe care nu l-a uitat niciodată: lui Sarah chiar îi plăcea să mănânce. Lui Freddie îi plăcea mâncarea și gătitul, și se obișnuise cu întâlniri unde oamenii abia se atingeau de mâncare. Sarah era diferită. Era aventuroasă cu mâncarea și dispusă să încerce ceea ce i se punea în față. Sună ca un detaliu minuscul, dar uneori momentele obișnuite dezvăluie mai multe despre compatibilitate decât gesturile romantice planificate cu grijă.

În acea seară, doi prieteni vechi s-au văzut dintr-odată diferit

Freddie a spus mai târziu că odată ce au început să se întâlnească, nu a mai fost interesat să caute pe altcineva. Relația a avansat în mod natural.

În aprilie 2001, s-au logodit

Asta l-a surprins chiar și pe Freddie într-un fel. A explicat mai târziu că niciunul dintre ei nu fusese în mod special interesat de căsătorie când s-au cunoscut prima dată. Apoi gândirea lui s-a schimbat.  Într-o zi, pur și simplu și-a dat seama că Sarah era persoana cu care voia să se căsătorească.

Pe 1 septembrie 2002, s-au căsătorit în Mexic

Sarah avea 25 de ani și Freddie 26. Ea a purtat o rochie Vera Wang, iar prietenul lor Adam Shankman a oficiat ceremonia. Ceea ce începuse cu cinci ani mai devreme între doi tineri actori care făceau un film de groază devenise o căsătorie.

Nu s-au grăbit imediat să aibă copii

Fiica lor, Charlotte Grace, s-a născut în 2009 iar fiul lor, Rocky James, a urmat în 2012. Pe măsură ce familia lor a crescut, amândoi au devenit din ce în ce mai protectivi cu viața obișnuită pe care și-au creat-o departe de Hollywood.

Freddie a rămas profund conectat la gătit și în cele din urmă a devenit autor de cărți de bucate. Acasă, pregătirea mâncării a devenit o parte obișnuită a vieții de familie.

Sarah a vorbit de asemenea în mod repetat despre cât de importante sunt mesele împărtășite în casa lor. Micul dejun și cina nu sunt pur și simplu despre mâncare. Sunt oportunități de a sta împreună, de a pune deoparte electronicele și de a vorbi cu adevărat.

Au încercat să le dea și copiilor lor responsabilități

Charlotte și Rocky au crescut cu treburi casnice, așteptări și reguli în ciuda faptului că au părinți ale căror fețe sunt recognoscibile în întreaga lume.

Sarah și Freddie au fost de asemenea atenți la cât de mult din viața copiilor lor expun public. Timp de ani de zile, au ținut în mod deliberat o mare parte din viața lor de familie departe de camere și de rețelele sociale.

Niciunul nu descrie o căsnicie de durată ca fiind ceva fără efort

În 2025, Freddie a spus-o direct: căsnicia necesită muncă. A recunoscut că se frustrează uneori unul pe celălalt și că niciunul dintre ei nu este perfect, dar a spus că respectul rămâne important între ei.

Asta face începutul poveștii lor și mai semnificativ

Cu mult înainte de nuntă, copii, aniversări și decenii împreună, au fost pur și simplu doi tineri colegi în Carolina de Nord.

Știu ce-ai făcut astă-vară

Jane Seymour l-a privit în ochi pe Christopher Reeve și a mimat că totul este perfect...

Jane Seymour a fost nevoită să filmeze una dintre cele mai fericite scene de dragoste din cariera sa chiar în ziua în care bărbatul pe care îl iubea i-a spus că **o altă femeie îi poartă copilul în pântece.**

Nu putea să plece. Nu-și permitea să cedeze emoțional. Camerele de filmat erau pregătite. Așa că l-a privit în ochi pe Christopher Reeve, a mimat că totul este perfect... **și a încercat să nu plângă.**

Era anul 1979, iar ei filmau pelicula *Somewhere in Time* pe insula Mackinac din Michigan. Pe ecran, Seymour o interpreta pe Elise McKenna. Reeve îl interpreta pe Richard Collier. Personajele lor erau amanți despărțiți de bariera timpului. Ceea ce publicul nu știa era că o parte din relația dintre ei era reală. Ani mai târziu, Seymour a dezvăluit că ea și Reeve – ambii singuri la acea vreme – **se îndrăgostiseră nebunește în timpul filmărilor.** Au încercat să-și păstreze relația departe de ochii lumii.

Insula Mackinac oferea un decor aproape de vis. Mașinile lipseau aproape cu desăvârșire. Actorii se deplasau cu bicicleta sau cu trăsura trasă de cai. Iar Reeve, deja celebru în întreaga lume datorită rolului Superman, avea acces la un avion de mici dimensiuni. Seymour își amintea cum fugeau uneori împreună pentru a zbura.

Pentru o vreme, realitatea părea la fel de romantică precum filmul la care lucrau. Ulterior, ea a descris colaborarea cu Reeve drept una dintre cele mai extraordinare experiențe din cariera sa. Apoi, totul s-a schimbat.

În timp ce producția era încă în desfășurare, Reeve a aflat că fosta sa parteneră, Gae Exton, era însărcinată. Seymour a fost devastată. Însă filmările nu se opresc doar pentru că cineva suferă o dezamăgire în dragoste. Mai avea scene de filmat.

Și, într-o zi deosebit de dureroasă, Elise trebuia să pară complet și copleșitor de îndrăgostită de Richard. Jane încerca din răsputeri să nu se prăbușească. Mai târziu, și-a amintit cum își spunea în sinea ei: **Nu plânge.**

Povestea lor de dragoste s-a încheiat. Christopher s-a întors la Exton și a devenit tată.

Majoritatea poveștilor s-ar încheia aici. Doi actori se îndrăgostesc pe platourile de filmare. Viața intervine. Se despart. Trec anii. Devin amintiri. Însă Jane Seymour și Christopher Reeve au ales o altă cale. **Au devenit prieteni.** Iar acea prietenie a durat mult mai mult decât ar fi putut-o face vreodată povestea lor de dragoste.

Viețile lor au mers mai departe. Reeve a devenit tatăl lui Matthew și al Alexandrei, iar ulterior s-a căsătorit cu Dana Morosini.

Seymour și-a construit propria familie și o carieră de succes. Cu toate acestea, legătura dintre ei a rămas vie. Seymour chiar și-a numit unul dintre fii **Kristopher**, parțial ca un omagiu adus lui Reeve.

Apoi, în mai 1995, un alt telefon a schimbat totul. Christopher Reeve participa la o competiție ecvestră când calul său s-a oprit brusc în fața unui obstacol. Reeve a fost proiectat în față. A suferit o leziune catastrofală a măduvei spinării. Bărbatul care îl interpretase cândva pe Superman — și pe care Jane și-l amintea pilotând un avion de mici dimensiuni deasupra insulei Mackinac — rămăsese paralizat. Avea nevoie de îngrijire permanentă și depindea de un ventilator mecanic. Viața se împărțise acum în „înainte” și „după”.

Dar Jane nu a dispărut din viața lui. A rămas alături de Christopher și de soția acestuia, Dana. Iar prietenia lor a pătruns într-o zonă pe care niciunul dintre ei nu și-ar fi putut-o imagina pe vremea când erau tineri actori ce se îndrăgosteau pe o insulă.

Seymour și-a amintit ulterior discuțiile intime purtate cu Reeve despre cum se simțea noua sa existență. Uneori, îi povestea el, visa că navighează cu barca. Sau că zboară. În vis, corpul său era liber. Apoi se trezea. Auzea aparatele din jurul său. Și realitatea revenea.

Dar Seymour își amintea și altceva. **Simțul umorului îi rămăsese intact.** La fel și inteligența. Curiozitatea. Capacitatea de a interacționa cu oamenii. Și hotărârea de a folosi experiența prin care trecuse pentru a milita în favoarea altor persoane cu leziuni ale măduvei spinării.

Milioane de oameni îl priviseră cândva pe Christopher Reeve văzând în el un Superman. Jane îl cunoscuse pe tânărul de sub mantie. Iar după accident, l-a văzut transformându-se în ceva ce ea considera și mai extraordinar. Nu într-un supererou. Într-o ființă umană care înfrunta o realitate aproape de neimaginat, încercând totodată să îmbunătățească viețile celorlalți.

Christopher Reeve a încetat din viață pe 10 octombrie 2004. Avea 52 de ani. Pentru Jane, pierderea nu a însemnat doar dispariția unui fost partener de platou. Nu a fost nici măcar simpla pierdere a unui bărbat pe care îl iubise cândva. **Îl pierduse pe unul dintre cei mai apropiați prieteni ai săi.**

Mai târziu, a vorbit despre dorul de lucrurile mărunte, cotidiene. Faptul că îl putea suna. Împărtășirea unei idei. Discuțiile despre viață. Simplul gest de a-l întreba ce mai face. Iată în ce se transformă, în cele din urmă, decenii de prietenie. Nu în declarații grandioase. Nu în scene de film. Ci în liniștea de a ști că există cineva la celălalt capăt al firului.

În anii care au urmat, Jane a continuat să revină cu gândul la filmul *Somewhere in Time* și la insula Mackinac. Și poate tocmai de aceea filmul capătă o semnificație atât de diferită atunci când știi ce s-a întâmplat în spatele camerei de filmat. Pe ecran, Richard și Elise sunt doi oameni care încearcă cu disperare să învingă timpul pentru a putea rămâne împreună.

În viața reală, Jane Seymour și Christopher Reeve nu au putut rămâne iubiți. Dar, cumva, au găsit o altă cale de a rămâne prezenți în viața celuilalt. Povestea lor de dragoste a durat puțin. Prietenia a durat până la moartea lui. Și poate de aceea, decenii mai târziu, ea încă poate vorbi despre Christopher Reeve cu atâta tandrețe.

Seymour a trebuit să-l piardă un bărbat de două ori. Mai întâi ca bărbatul pe care l-a iubit. Și ani mai târziu, ca prietenul pe care nu a încetat niciodată să-l iubească.